Aproape in anul ce-mi bate-n blog ;)

Am "postit" o luna departe de blogosfera, dar nu pot sa inchei anul fara un mesaj tematic, nu?

Am trecut inainte de Craciun pe la un client (o distinsa doamna) sa-i las, simbolic, o sticla de sampanie romaneasca si niste ganduri de Sarbatori. Am stat la o cafea, la "cateva pahare" de vorba si mi-a oferit un cadou. Colinde de Craciun cu Gheorghe Zamfir. Imi place mult si ma linisteste teribil, mai ales in timp ce conduc. N-o sa va plictisesc, ascultati-l doar...

Si cautati altele pe youtube, pe DC++, pe torentzi, in magazine specializate sau pe unde vreti voi, ca sunt pur si simplu superbe.

S-aveti un Nou An cel putin exceptional si sa va gasiti linistea in perioada asta, ca sunt convins ca o meritati cu prisosinta! Si sa ne e-auzim cu kef in ianuarie! ;)

Heaven can wait. See why... :p

N-am fost sambata noaptea la NDP in Timisoara, dar poate aveti voi, cei care ati bantuit ecranul reclamelor cu ochii, ceva feedback. Would be nice.

Intre timp, am vazut una bucata reclama really-really nice, touching, de impact si truely dezarmanta, cel putin din punctul meu de vedere.

Emotionalul din reclame prinde, cu atat mai mult cu cat vorbim de campanii sociale de constientizare. Imi amintesc de o reclama din Romania care "instiga" la folosirea centurii de siguranta, dar care era de-a dreptul brutala. O masina, o familie (sotul la volan, sotia in dreapta si fetita in spate), tipul pune o frana brusca, iar fetita zboara prin parbriz. Arata-le oamenilor cat de crud poate fi, ca poate asa reactioneaza. Stiam pe cineva care lucra la o companie de asigurari si care le arata clientilor, ca metoda extrema, o poza cu accidente oripilante in care apareau masini efectiv distruse si persoane cu membrele la 2-3 metri de corp, totul in sange. :( Concluzia era ceva de genul: "Ti se poate intampla si tie, asigura-te!". Normal ca nu e pentru cei slabi de ingeri, dar e optiunea fiecaruia, nu? Cu toate consecintele pe care ni le asumam.

Reclama de mai sus a obtinut 8 premii la Cannes. Are concept creativ interesant, muzica cu schimbare de ritm pentru a evidentia actiunea (si linia aia clasica ce apasa de nu-i adevarat), efect de morph (transformare), imagini in reluare (pentru accentuarea mesajului vizual), registru psihologic (imagini, muzica, ireal) si functional (idee clara cu efect scontat) si un slogan cu tente emotionale si rationale (Heaven can wait, belt up!).

Chiar asa, terminati cu prostiile si puneti-va "harnasamentul"! Nu va costa decat 2-3 secunde. Merita, raiul chiar poate sa astepte, nu? ;)

Na, D'acum Publicitarizam (sau Noaptea Devoratorilor de Publicitate) ;)

Nu-i de zis nimic in plus, doar ca spotul oficial de promovare ii suuuupeeeeeeer booooriiiiiing. :D

Mai bine uitati-va la astea:





Sambata, 29 noiembrie 2008, la Filarmonica Banatul!

S-avetzi chef si fun, daca mergetzi. A lot!

Amintiri tibetane (3)--"Picanterii" indiene

Am ramas o noapte in Bangalore. Nu a fost tocmai o experienta incantatoare. Am trecut de la o temperatura de 12-15 grade (cand am plecat din Frankfurt) la o temperatura de 35-40 de grade, usor redusa noaptea. Insa ramanea o atmosfera extrem de incarcata, inabusitoare, pe care o suportai greu. Noroc cu aerul conditionat din camera de hotel, care mai "indulcea" lucrurile fata de zapuseala chinuitoare.

Prietenii tibetani ne recomandau in permanenta sa nu bem decat apa imbuteliata si sa nu cumparam tot felul de mancaruri de pe strada. Era si normal, la caldurile alea, asta mai lipsea. Inainte de a pleca, am mancat o supa specialitate indiana (ceva 'corn soup') si felul doi (fara carne, ca era restaurant vegetarian--by the way, la ei cele mai multe restaurante sunt "non-veg", putine fiind "veg"). L-am intrebat pe tip daca e "spicy" si am insistat sa nu fie, fiind constient de picanteria (fara ghilimele!) mancarurilor indiene. M-a linistit spunandu-mi sa nu-mi fac niciun el de probleme, ca e mai degraba dulce si ca o sa fie ok.

Am asteptat, evident sub privirile curioase ale localnicilor din restaurant si care treceau prin zona. Aveam o culoare "usor" deosebita de a lor, aproape fara pic de bronz. Si, va dati seama ca fata de maroniul sau negriciosul care ii caracterizau pe indieni, era ceva super diferiti. Adevarata branza, ce mai! ;) Am mai studiat meniul, propunandu-mi chiar sa ma pun la punct cu macar o parte dintre specialitatile gastronomice indiene, ca n-am priceput mare lucru din ceea ce aveam in fata, mai ales ca nu eram un mare "gurmand" de mancare indiana.
A venit supa. Mirosit, remirosit, gustat. Jeez. Era al naibii de picanta!! Si mie imi plac chestiile picante (nu exagerat, dar na, inclusiv mancare mexicana rezonabil de picanta). Efectiv m-a ars! L-am chemat pe tip si i-am spus ca am cerut sa nu fie picanta. Usor surprins, mi-a spus ca bucatarul a scos in mod special condimentul si nu a lasat decat extrem de putin, pentru gust. Mai mult, mi-a spus ca, pentru ei, mancarea aia era putin dulce, nicidecum picanta.

Am ras! Am incercat sa ma obisnuiesc cu ea asa, avand apa langa, dar normal ca am mancat mult mai putin decat am vrut initial. Dar era buna, in rest. Doar parca daca era mai putin "dulce" totul era excelent.

Incredibil, astia pun condimente extra picante in orice. Mai rau ca mexicanii. Ma mir sincer ca apa nu era deloc picanta. Le-o fi scapat! :))

"Marketingul traditional nu mai functioneaza!"

Asa si-a inceput prezentarea atat la Hardcore Marketing (unde nu am ajuns, doar am aflat), cat si la COROMAR '08 Sebastian Sava, CMO la o firma de Internet Marketing (astazi nu am chef sa fac blogblicitate--ati priceput voi ce-am vrut sa zic!;))--gratuita). Mi-a placut in cea mai mare parte ca mod de prezentare, ca dinamism, ca succesiune, dar am de facut un comentariu legat de demonstratia titlului din post.

Dupa ce a afirmat asta, a venit demonstratia. A vorbit despre cateva exemple celebre de la Coca-Cola si Pepsi (si altele doua, dar imi scapa acum) care s-au bazat pe un marketing traditional. Adica? Pai, la Coca-Cola s-a facut research cu focus-grupuri (ca la carte) inainte de a lansa pe piata noul brand New Coke si au investit o gramada de resurse in acest sens cu rezultate extrem de negative, adica renuntarea si revenirea la vechea formula. Cititi toata povestea despre New Coke aici.

Well, o sa zic asa. Da, perfect de acord, au fost cazuri rasunatoare de esecuri in lume, cu branduri in Top 20 Interbrands Worldwide. Dar ne oprim aici si scoatem din context doar ceea ce ne convine sa prezentam? Sigur, suna bine cand iti promovezi un business online, dar nu sunt absolut deloc de acord sa aducem doar ANUMITE argumente. Si mai ales cand se intampla sa generalizam prin exceptii!

De ce? Pentru ca, atunci cand generalizam, cele cateva exemple de esecuri rasunatoare ar trebui raportate la un cadru total de branduri. Hai sa vedem. Au fost nu cinci, nu zece, ci poate zeci de exemple de greseli facute de marketingul unei companii, dar au fost alte milioane de branduri si campanii de marketing de succes. Adica daca am cinci (5) esecuri si alte doua (2) milioane de exemple de succes ale "marketingului traditional", imi permit sa spun ca "marketingul traditional nu mai functioneaza"? Din punctul meu de vedere, demonstratia despre care v-am spus e cel putin penibila, sorry. Analiza (cu insight-ul) ramane, planificarea (sau planning-ul campaniei) tot o (il) faci, de implematare n-ai cum sa scapi, iar fara masurare si control iti pierzi clientii de nu-i adevarat! Doar ca trebuie sa fii creativ si sa stii sa te diferentiezi, sa arati ca esti ALTFEL.

Da, sunt de acord cu abundenta mesajelor, ca atentia e atrasa din ce in ce mai greu, ca trebuie sa gasesti modalitati noi, nonconformiste, neconventionale sa convingi sau canale alternative prin care mesajele tale sa ajunga la target. Dar asta nu inseamna ca marketingul ala traditional nenorocit nu mai functioneaza! Si nici nu cred ca trebuie sa folosim exclusiv Internet-ul pentru o campanie. Chestia aia numita "integrata" nu e deloc poveste, iar mixul de canale si diferitele categorii de targeturi raman de baza.

Si pot gasi si eu exemple din unghiul meu (probabil limitat!) de vedere, sa-mi vand bine business-ul, sa fiu usor autoritar pentru a convinge mai repede. No problem! Dar nu asta vreau si sunt usor surprins ca tipul asta de demonstratie prinde la multi. Wake up, guys! ;)

Amintiri tibetane (2)--Bangalore

Nu am ajuns chiar atat de usor in comunitatea tibetana. Am plecat din Timisoara, am schimbat in Viena (cel mai mare oras din Austria), apoi am urcat intr-un Boeing 747-400 la Frankfurt (al doilea aeroport ca marime in Europa) cu destinatia Bangalore (al treilea oras ca numar de locuitori in India). In Bangalore, cu adevarat nebunie. Trafic fara reguli (in imagine se vede cat de aproape circulau masinile, ricsele, bicicletele, animalele etc.), claxoane peste claxoane, dar puteam simti deja greutatea unui taram incarcat cu istorie, multiculturalitate, saracie, grandoare, un loc al paradoxurilor sau al contrastelor cu care, ca european, nu esti nicidecum obisnuit.Se simtea un aer greu, cu mult praf si exagerat de cald. Bangalore e un oras aflat pe o panta exponential ascendenta de dezvoltare, cu zone saracacioase si pline de mizerie, dar avand si sosele suspendate care incepeau sa marcheze gigantismul arhitectural al Indiei. La aeroport, primirea a fost rapida, dar cu semnificatie. Tashi Tulku si Tsering ne-au urat "Tashi Deleck", punandu-ne cate un fular alb, care, in cultura tibetana, inseamna "bun venit" si inimi deschise.

A doua zi, urma sa aiba loc un protest in cateva mari orase din India, inclusiv in Bangalore. Vorbisem deja cu Tashi Tulku, interesat fiind sa particip, insa am fost nevoit (motive obiective) sa raman la hotel. Atat Tashi, cat si prietenii lui erau vopsiti in culori, aveau bandane si pancarte cu "Free Tibet". Toti erau imbracati in vestimentatia lor specifica, in culorile scolii Gelug-pa si urma sa-i cunosc pe multi dintre ei mai tarziu. Aveau o determinare fantastica, iar Dalai Lama era in mod cert in sufletul lor. Aveau o piosenie si un dinamism care mi-au atras imediat atentia.

De ce? Pentru ca, pana atunci, aveam impresia ca toti calugarii tibetani budisti sunt calmi, relaxati, permanent cufundati in ritualurile lor, fara nici macar o urma care sa sugereze ideea de violenta. Spre uimirea mea, am vazut acea expresie a fetei incrancenata despre care auzisem prin cartile de istorie. Dar era ciudat, tare ciudat sa vad asta la niste oameni arhicunoscuti la nivel international si de veacuri ca fiind pacifisti convinsi prin vorba si fapta. Asa am ajuns in India si i-am cunoscut pe primii tibetani tineri. (nu uitati sa reveniti, abia am inceput :p)

Negociere business-to-business

Servicii de consultanta in marketing. Interactiune. Relatia cu clientul. Oferta. Pret. Contract. Anexe la contract. Negociere.

Cand oferi servicii, de foarte multe ori pretul se stabileste pornind de la criterii uneori subiective. Cine e clientul? Ce ii spunem? Ce nu ii spunem? Ce e in spatele fiecarei afirmatii pe care o facem? Anticipam reactiile, ne stabilim obiectivul de pret, plusam 20% sa avem de unde negocia si incepem sa ne jucam. Ce-ar fi daca am putea citi gandurile si am intelege tot ce e in spatele ofertelor frumos cosmetizate, a cuvintelor diplomatice, a gesturilor elegante si a privirilor aparent deschise? Va amintiti "What Women Want"?


Dar filmul e film si parca ne duce departe de realitate. Ca nu stiu daca vrem sa auzim intr-adevar chiar tot. Si mai ales sa observam o normalitate pe care nu putem sa o acceptam atunci cand e atat de vizibila. Oricum, ce-ar fi daca? Adevarul despre...



E un pic socant? :p Hmm... Oare chiar vrem o lume business (si nu numai!) transparenta sau doar ne e jena sa recunoastem ca nu suntem capabili sa admitem anumite adevaruri?

Amintiri tibetane (1)

Mi-am dorit intotdeauna sa ajung in Tibet. M-a fascinat mereu. Am ajuns, in schimb, ca urmare a unor probleme personale (despre care prefer sa nu povestesc acum), printre refugiatii tibetani (majoritatea calugari budisti) din sud-estul Indiei, la Sera Jey Monastery.


E un subiect care imi place. Am avut ocazia sa interactionez cu tibetanii, mi-am facut prieteni si vorbesc cu incantare despre "bucata de lume aparte" in care am trait aproximativ o luna si jumatate. Si mi-am propus sa-mi amintesc cu placere despre viata printre ei, impartasind lucruri si ganduri care m-au marcat. E doar primul post pe blog de acest gen, dar vor urma altele, in care o sa povestesc multe dintre trairile de acolo.

In spatele meu e templul Sera Mey (acolo am avut o poza cu mine ;)), care este chiar langa Sera Jey, fiind un centru universitar tibetan budist unde studiaza sau isi desfasoara activitatea intre 5000 si 6000 de calugari tibetani. Adica foarte multi, nu?

Sper sa gasiti incursiunea asta interesanta si sa va faca sa vreti sa traiti o experienta printre tibetani. Merita, sunt convins ca nu veti regreta. (to be continued :p)

Moment vizibil de creatzie in advertising

Nici nu stiu cum sa nu ma gandesc la canalele astea super cunoscute, super la fel, super "de ma scot din sarite", super pline de aceleasi kestii de care ne plictisim in fiecare zi.

Vreau sa vad si in tara lui Parlamentar Voda jucariile care ii ung la suflet si la ochi pe iubitzii nostri co-mapamondieni (daca nu-i cuvantul pe wikipedia, puneti-l voi ;)) de prin alte zone.



Vad singur sau vorbesc cu clientii din business, cu prietenii de prin tara care "musca" in fiecare zi din advertising sau chiar IMC (Integrated Marketing Communication, vorba cantecului). Si ce-mi zic? Pai, problemele sunt legate de obtinerea acordurilor din partea consiliilor locale sau lipsa curajului clientului agentiei de advertising. Cum sa avem noi tupeul sa vopsim altfel zebrele (care NU se vad), cum sa indraznim sa pictam un pic altfel autobuzul 33, cum sa facem plase "integrate in trup", cum sa dam impresia ca am rupt o bucata din poliplanul de pe DN-ul de la iesirea din oras? Totul intr-o cautare disperata a creativitatii. Adica scanteia aia care ma lasa sa ma joc cu "A"-ul din AIDA (Atentie, Interes, Dorinta, Actiune), fixandu-ma la tine in creier (o sa revin la calote, calos si modul in care functioneaza :p) prin ceva diferit.

Neeh, stati linistiti. Incercam, ca avem timp pana trece criza... Incompetentza POATE salveaza Romania de criza.

Nebunia licentzelor

Sub sloganul idiot "nu e weekend fara munca", am mai intrat inca intr-unul.

La Marketing (FEAA, UVT) s-au afisat temele propuse, iar studentii au dat navala. Sigur, din experienta in sistem si in afara lui, stim cu totii ca multi prefera sa isi cumpere lucrarea de licenta. De ce n-ar face-o? Hmm, greu de explicat. Ai aici un reportaj legat de subiect.



In conditiile in care cei mai multi fac asta si trec fara probleme, in conditiile in care nu conteaza foarte mult, din moment ce tot nu are nicio legatura cu realitatea si e doar o pierdere de timp, de ce ai face-o?

Pentru ca e un inceput in a spune ca iti pasa si ca vrei sa faci altceva din viata ta. Pentru ca nu vrei sa risti ca nebunii aia de la facultate care cauta pe net (si chiar au baze de date interne actualizate :D) sa te gaseasca si fie sa nu poti intra in licenta, fie sa fii introdus(a) intr-o lista neagra la nivel national (sau chiar in retea de parteneriate la nivel de UE, de ex.).

Pentru ca poti incepe sa te gandesti ce ti-ar placea sa faci, apoi sa incepi sa inveti practic cateva kestii care chiar sunt super interesante. Iau repede un exemplu. Ti-ar placea sa lucrezi pe online si sa faci campanii pe net pentru diferiti clienti. Cine te opreste sa iti alegi un client, sa propui o campanie integrata de promovare online pentru el? Pe care sa o faci pe bune, cu tot arsenalul de target, obiective, canale online (cu suport in partea de offline/traditional si "crema" de nonconventional), media plan (pe bune, pornind de la un Excel cu rate-card-uri, chiar daca se pot negocia la jumate) dupa statistici de profil si matching (intre target si portal vizat), cu desfasurator pentru campanie (spune-i grafic GANTT, doar esti profesionist), cu buget pe bune si masurarea efectelor. Si o sa intrebi de unde o sa stii ce si cum sa faci daca nu ai mai facut-o niciodata. Bun, de acord. Invatam impreuna. Pe bune. Si o sa fie creatia ta, cu ideile tale. Nu suna bine? :p

O sa-mi spui ca nu conteaza, pentru ca ceilalti vor crede ca nu esti decat un fraier care nu si-a luat licenta de pe net! Yeah, right. :( Ceea ce tu o sa stii si ceilalti NU e modul in care se face in 'real life' campania aia online nenorocita, nu o sa ai emotii la sustinere si cand mergi la un interviu sa te agajezi undeva o sa poti da detalii pe bune. Nu mai spun ca, daca e o campanie super, nu te opreste nimeni sa mergi la clientul ala pentru care ai facut-o si sa-i propui s-o aplice, poate chiar sa ramai sa lucrezi la el. Anyway, in conditiile astea, mi-ar face placere si mie sa te recomand pentru un job pe care ti-l doresti sau sa te anunt daca apare ceva.

Am lungit-o prea mult. Spor la licentze, ca a inceput nebunia. :p

Am innebunit! ;))

Mda, cred ca asta e cuvantul. Sau am luat-o macar partial pe ulei. :D De ce?

1. Pentru ca nu am timp sa scriu cat de mult as vrea.
2. Pentru ca o sa ma simt probabil frustrat ca n-am timp.
3. Pentru ca sunt alte bloguri fenomenal de interesante si de pline de lume buna.

Asta e, daca tot i-am dat drumul, incerc sa tin pasul si o sa scriu despre:

• marketing si advertising, ca-mi plac;
• business-ul de consultanta in marketing în care sunt partener, ca n-o sa pot sa ma abtin;
  
• orice alte tampenii care imi vor trece prin cap, ca nici de-astea nu am scapat in viata asta. :p

Too much talking 4 sure, gata!

Back 2 Halloweeeeen, cica... :))