Prietenii tibetani ne recomandau in permanenta sa nu bem decat apa imbuteliata si sa nu cumparam tot felul de mancaruri de pe strada. Era si normal, la caldurile alea, asta mai lipsea. Inainte de a pleca, am mancat o supa specialitate indiana (ceva 'corn soup') si felul doi (fara carne, ca era restaurant vegetarian--by the way, la ei cele mai multe restaurante sunt "non-veg", putine fiind "veg"). L-am intrebat pe tip daca e "spicy" si am insistat sa nu fie, fiind constient de picanteria (fara ghilimele!) mancarurilor indiene. M-a linistit spunandu-mi sa nu-mi fac niciun el de probleme, ca e mai degraba dulce si ca o sa fie ok.
Am asteptat, evident sub privirile curioase ale localnicilor din restaurant si care treceau prin zona. Aveam o culoare "usor" deosebita de a lor, aproape fara pic de bronz. Si, va dati seama ca fata de maroniul sau negriciosul care ii caracterizau pe indieni, era ceva super diferiti. Adevarata branza, ce mai! ;) Am mai studiat meniul, propunandu-mi chiar sa ma pun la punct cu macar o parte dintre specialitatile gastronomice indiene, ca n-am priceput mare lucru din ceea ce aveam in fata, mai ales ca nu eram un mare "gurmand" de mancare indiana.
A venit supa. Mirosit, remirosit, gustat. Jeez. Era al naibii de picanta!! Si mie imi plac chestiile picante (nu exagerat, dar na, inclusiv mancare mexicana rezonabil de picanta). Efectiv m-a ars! L-am chemat pe tip si i-am spus ca am cerut sa nu fie picanta. Usor surprins, mi-a spus ca bucatarul a scos in mod special condimentul si nu a lasat decat extrem de putin, pentru gust. Mai mult, mi-a spus ca, pentru ei, mancarea aia era putin dulce, nicidecum picanta.Am ras! Am incercat sa ma obisnuiesc cu ea asa, avand apa langa, dar normal ca am mancat mult mai putin decat am vrut initial. Dar era buna, in rest. Doar parca daca era mai putin "dulce" totul era excelent.
Incredibil, astia pun condimente extra picante in orice. Mai rau ca mexicanii. Ma mir sincer ca apa nu era deloc picanta. Le-o fi scapat! :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu