De ce clientii nostri mai au nevoie de noi?

Un articol pe care l-am gasit interesant, preluat de pe www.strategic.ro, scris de Nick Andrews si din care avem, cred, cu totii de invatat.

"In aceste timpuri sumbre de criza economica, multi dintre clientii nostri se gandesc la reducerea bugetelor de comunicare sau suspendarea definitiva a programelor. De aceea merita sa analizam motivele pentru care clientii nostri ar trebui sa investeasca in continuare in comunicare.

Iata mai departe opt argumente ce pot fi de ajutor:

• Pentru ca niciodata nu va fi o perioada mai buna de a obtine cele mai bune rezultate in comunicarea unui subiect important pentru client. Ce moment mai bun sa iesi in evidenta, decat atunci cand adversarii tai evolueaza in tacere?

• Pentru ca a te face auzit iti va construi o reputatie care va fi de ajutor in momentul in care piata va fi din nou pe crestere, daca si atunci cand acest lucru se va intampla. Loializarea clientilor, pastrarea angajatilor si relatia cu publicurile implicate vor beneficia intotdeauna de pe urma unei reputatii bune.

• Pentru ca relatiile publice sunt cel mai eficient mod in care se poate consuma budgetul de comunicare. De ce sa iti irosesti banii in campanii de publicitate scumpe, cand PR-ul, mai ales PR-ul digital, este mai eficient din punct de vedere al costurilor si are un impact atat de mare? Consumatorii, stakeholderii si influentatorii urmaresc mass-media in aceste timpuri incerte pentru comentarii si reasigurari. PR-ul asigura sprijinul acestei terte parti in momentele cele mai importante pentru companie.

• Pentru ca vestile bune, daca exista, nu vor fi niciodata mai bine primite sau evidentiate, decat pe timp de criza. Prin urmare, iti poti construi eficient o reputatie excelenta.

• Pentru ca acum este momentul sa-ti demonstrezi calitatile de lider. Oportunitatea pentru un CEO sau top management de a se pozitiona drept lideri este imensa din moment ce multi directori prefera sa nu apara in presa pe timp de criza.

• Pentru ca acum este momentul pentru a restructura si nu pentru a reduce. Imbratisarea comunicarii digitale va reduce costurile pe termen lung si va crea eficienta, si dupa cum presimt si furnizorii, construirea infrastructurii este relativ ieftina. De asemenea, este si o oportunitate pentru clienti sa-si demonstreze eficienta in fata managementului superior.

• Pentru ca toti clientii trebuie sa se asigure ca ei nu fac parte din “povestea” economiei actuale. Ce se intampla cu programele lor de CSR, cu inovatiile de produs sau cu gandirea vizionara?

• Si nu in ultimul rand, pentru ca niciodata nu a fost mai importanta comunicarea interna. Este timpul sa ne concentram asupra mediului intern, dar nu sa si reducem cheltuielile globale."

Simpla coincidenta?

Scriam cu ceva timp in urma, suparat de mama focului, despre intamplarea cu inrolarea cardului in 3D Secure. Povestea cu Romcard si UniCredit...

Well, well, sa va dau o veste pe care am aflat-o si eu cu stupoare. Nu a fost intamplare sau cel putin acum asa cred. Asa se "intampla", cred ca e procedura standard, pe cuvant daca nu.

Vine si explicatia: partenerul meu din EBIG incearca azi sa-si inroleze cardul lui pe firma in sistem. Aceleasi probleme, doar ca nu are chef sa se enerveze. Bravo lui! Incercare esuata pentru ca a modificat ceva intr-un camp fara a da Submit. Si i-au expirat cele trei incercari. Repet: modificari fara sa trimita nimic. Suna la call-center sa vada care-i problema. Si ce credeti? Stiti! Eram langa el, stia ce mi s-a intamplat!

Da, UniCredit i-au trimis CNP-ul gresit. De fapt, CNP-ul era bun, doar putin modificat... Adica avea in plus 7 zerouri... Hahaha, halal securizare, ma faceti sa rad cu lacrimi. Si competenta! Oh, da. Inteleg ca se intampla o data cu un nebun care face scandal, dar ma gandesc ca incerc sa rezolv problema. Ma intreb cati clienti UniCredit au problema asta.

De fapt, nu cred ca o au foarte multi. Probabil ca UniCredit ramane cu speranta ca nu vor fi multi clienti interesati sa-si inroleze cardurile in 3D Secure si, deci, nu vor afla probabil niciodata ca CNP din CI-ul lor nu e cel corect... Macar sa le schimbe CNP-ul, dom'le, ce naiba! :))

Ma trezesc tendintele la realitate?

Daca ne uitam la ultimele 5 tendinte lansate de Gartner pentru tot ceea ce inseamna social software, o sa fac asa:

1. Ma grabesc sa scriu ultimele 752.954.741 de email-uri, ca probabil din 2014 imi schimb adresa de email in respondersnumaifolosescemail@gatacuemailul.com si mai imi fac niste conturi pe cateva retele sociale care vor supravietui.

2. Vorbesc cu colegii mei de la EBIG si schimbam numele firmei in Twitter EBIG, dar asta in cel mai bun caz, ca sa fim trendy, nu?

3. Ma uit cu atentie la toate nebuniile de initiative sociale ce au la baza solutii IT care probabil ca vor disparea in proportie de 70%, prioritizez si ma focalizez pe cele care ma intereseaza cu adevarat.

4. Urmaresc tendintele legate de terminalele mobile, ma gandesc poate sa-l schimb pe al meu si sa vad ce aplicatii se potrivesc ultimelor smartphone-uri cu focalizarea pe experienta utilizatorilor.

5. Ma grabesc ca, pana in 2015, sa avem obiective mai clare si sa masuram efectele mai precis pe activitatea din retelele sociale si de business, sa crestem performanta business-ului.

Asta inseamna ca o sa am din ce in ce mai mult in vizor: marketingul pentru terminale mobile din ce in ce mai destepte (cu noi experiente multimedia), focalizarea pe retelele sociale si de business relevante pentru mine si masurarea rezultatelor obtinute prin activitatea in aceste retele. Si incerc sa pierd mai putin timp cu email-urile, care imi consuma tone-tone de timp. ;)

eeeeee.oooon, eeeee.oooooaaaaneeeee!

Ca bine zic. Nu e vorba de e.on in general, ci de o anumita locatie din Timisoara, aproape de Piata Balcescu (in poza, scuzati calitatea, asa a facut-o E71 de 3,2 MP, nu ne prea place). Sa va spun care's nemultumirile...

Asa, la mine sunt doua mari si late:

1. Timp enorm de asteptare. OMG, stai de nu-i adevarat! Acum nu va ganditi ca e pentru ca au o exagerata orientare spre client si ca nu-si satisfac clientul, ci il incanta, ca daca vorbim de satisfactie, observam--cum dam buzna in cladire--ca nu-i chiar asa. Uneori o persoana sta la birou cu consultantul e.on si cateva ore. Pardon, corect era "consultantul". Stai, meditezi, te gandesti cum se face, mai meditezi, mai iti faci o cafea, bei o gura, mai meditezi, mai bei una, aloci doua secunde clientului si revii la programul "normal". Parca tanti-ile de acolo sunt blocate intr-un sistem care le pedepseste si nu pot lucra mai repede. Mult mai repede, cum ar fi cazul.

2. Respect pentru client in regim de avarie. Ajunge clientul la "consultant", dupa ce mai fusese, acum pentru a semna contractul. Repet: doar pentru a semna un nenorocit de contract. Nu mai spun ca dureaza cateva zeci de minute (pentru ce???). Ok, intre timp, vine sefa de departament si incepe sa vorbeasca cu "consultantul" despre altceva, ceva care nu avea legatura cu clientul care trebuia 'DOAR sa semneze contractul'. Clientul saluta, tipa se uita la client ca la felul trei (parca uimita ca a avut tupeul sa salute) si abia daca ingana ceva, probabil din obligatie. Ce sa salute si sa prezinte scuze ca deranjeaza??? Neeah. Adica respect redus la maxim.

Pe de alta parte, tin sa amintesc ca am vorbit cu o doamna de la Enel (Electrica) din Piata Traian (fac comparatia pentru ca era cam acelasi tip de persoana ca varsta si lucra in acelasi tip de companie), care a vorbit frumos, mi-a oferit o solutie la faptul ca nu pot ajunge pana la o anumita ora, chiar mi-a gasit alte doua locatii unde puteam sa fac asta intr-un program extins si, chiar daca eram suparat din cauza programului restrictiv (greu de respectat pentru oamenii cu joburi), a fost mai mult decat asertiva si am zis "mda, se poate". Iar nu generalizez, ca le au si ei pe-ai lor... ;)

Amintiri tibetane (8)--Incursiune in lumea tibetana

Camerele in care am stat erau o mixtura intre elemente hoteliere clasice (cladirea fiind finantata de un sponsor din Italia) si obiecte de cultura tibetana budista. Ceea ce gaseam pe pereti mi se parea atunci interesant mai ales pentru ca cele mai multe nu stiam ce reprezinta. Poze cu Dalai Lama, picturi tibetane specifice, statuete budiste, obiecte care tin de ritualurile budiste.


Unele picturi erau acoperite cu un voal semitransparent. De ce? Hmm, poate ca o sa aflam si asta. ;) Dar nu dupa ce povestim putin despre arta populara si efectul international, cum se realizeaza, poate chiar ce preturi are, diferentele de calitate si importanta ei intr-o comunitate unde oamenii trebuie sa traiasca cumva.

Printre obiectele de ritual de pe pereti erau si matanii sau siraguri din oase sau din lemn, folosite si in religia ortodoxa de catre credinciosi/calugari pentru numararea rugaciunilor pe care le spun.

Erau insa multe altele pe care aveam sa le descopar, pe fiecare in parte. Urmau sa capete semnificatii total diferite de ceea ce am "inteles" la inceput, ca strain intrat intr-o cultura interzisa pana la patrunderea outsiderilor in Lhasa din Tibetul adevarat. Ma simteam ca un "pagan" (in sensul stiut de noi, dar din perspectiva tibetana) care le invada spatiul, fara sa inteleaga multe, nestiutor si nepasator cu privire la lucruri de importanta vitala pe care chiar multi dintre adevaratii tibetani nu aveau sa le inteleaga vreodata in adevarata lor profunzime.
Totusi, dincolo de latura spirituala, sunt instrumente fantastice de marketing pe care tibetanii le folosesc inclusiv pentru a supravietui. E interesant sa stiu si sa vad cum folosesc ei "clopotul si dorja" sau ce inseamna "stupa", nu? Si sunt doar cateva, e realmente un miraj al necunoscutelor si ritualurilor pe care speri, cu fiecare zi care trece, sa incepi sa le intelegi. Sau macar sa simti "mirosul" a ceea ce inseamna pentru cei initiati.

Despre tine si despre mine ;)

Hihihi, ce fain ca exista zile de nastere si sarbatorirea lor. Ce fain ca oamenii isi amintesc ce inseamna sa fii copil. Si e si mai fain cand cei mai multi pot demonstra ca inca sunt. Hihihi, asta-mi place cel mai mult: sa ma-mbrac in hainele copilariei, sa-mi iau pensulele sau creioenele si sa mazgalesc foile albe cu idei. Ideile mele, pline de inocenta, pozitivism si zambet plin. Ca luna plina...

Ia uitati-va si prostiti-va si voi, asa, just 4 fun sau sa ajungeti la luna plina... cu privirea si tzertifikatul de proprietar, daca vreti. ;)


Se ia carioca, se incarca modulele "Creativitate cat incape" si "Chef sa ma prostesc", apoi da-i si da-i, ca poate-poate castig... Sau zambesc sau imi place sau ma uit la copiii ca mine din juriu sau chicotesc la perlele lor si ma gandesc ce nebunii as mai fi spus si eu daca m-ar fi intrebat. Sau daca nu m-ar fi intrebat. :D Ca doar nu pot sa ma abtin tocmai acum! Maaaaamiiiiiii!!! :))