Camerele in care am stat erau o mixtura intre elemente hoteliere clasice (cladirea fiind finantata de un sponsor din Italia) si obiecte de cultura tibetana budista. Ceea ce gaseam pe pereti mi se parea atunci interesant mai ales pentru ca cele mai multe nu stiam ce reprezinta. Poze cu Dalai Lama, picturi tibetane specifice, statuete budiste, obiecte care tin de ritualurile budiste.
Unele picturi erau acoperite cu un voal semitransparent. De ce? Hmm, poate ca o sa aflam si asta. ;) Dar nu dupa ce povestim putin despre arta populara si efectul international, cum se realizeaza, poate chiar ce preturi are, diferentele de calitate si importanta ei intr-o comunitate unde oamenii trebuie sa traiasca cumva.
Printre obiectele de ritual de pe pereti erau si matanii sau siraguri din oase sau din lemn, folosite si in religia ortodoxa de catre credinciosi/calugari pentru numararea rugaciunilor pe care le spun.
Erau insa multe altele pe care aveam sa le descopar, pe fiecare in parte. Urmau sa capete semnificatii total diferite de ceea ce am "inteles" la inceput, ca strain intrat intr-o cultura interzisa pana la patrunderea outsiderilor in Lhasa din Tibetul adevarat. Ma simteam ca un "pagan" (in sensul stiut de noi, dar din perspectiva tibetana) care le invada spatiul, fara sa inteleaga multe, nestiutor si nepasator cu privire la lucruri de importanta vitala pe care chiar multi dintre adevaratii tibetani nu aveau sa le inteleaga vreodata in adevarata lor profunzime.
Totusi, dincolo de latura spirituala, sunt instrumente fantastice de marketing pe care tibetanii le folosesc inclusiv pentru a supravietui. E interesant sa stiu si sa vad cum folosesc ei "clopotul si dorja" sau ce inseamna "stupa", nu? Si sunt doar cateva, e realmente un miraj al necunoscutelor si ritualurilor pe care speri, cu fiecare zi care trece, sa incepi sa le intelegi. Sau macar sa simti "mirosul" a ceea ce inseamna pentru cei initiati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu