Heaven can wait. See why... :p

N-am fost sambata noaptea la NDP in Timisoara, dar poate aveti voi, cei care ati bantuit ecranul reclamelor cu ochii, ceva feedback. Would be nice.

Intre timp, am vazut una bucata reclama really-really nice, touching, de impact si truely dezarmanta, cel putin din punctul meu de vedere.

Emotionalul din reclame prinde, cu atat mai mult cu cat vorbim de campanii sociale de constientizare. Imi amintesc de o reclama din Romania care "instiga" la folosirea centurii de siguranta, dar care era de-a dreptul brutala. O masina, o familie (sotul la volan, sotia in dreapta si fetita in spate), tipul pune o frana brusca, iar fetita zboara prin parbriz. Arata-le oamenilor cat de crud poate fi, ca poate asa reactioneaza. Stiam pe cineva care lucra la o companie de asigurari si care le arata clientilor, ca metoda extrema, o poza cu accidente oripilante in care apareau masini efectiv distruse si persoane cu membrele la 2-3 metri de corp, totul in sange. :( Concluzia era ceva de genul: "Ti se poate intampla si tie, asigura-te!". Normal ca nu e pentru cei slabi de ingeri, dar e optiunea fiecaruia, nu? Cu toate consecintele pe care ni le asumam.

Reclama de mai sus a obtinut 8 premii la Cannes. Are concept creativ interesant, muzica cu schimbare de ritm pentru a evidentia actiunea (si linia aia clasica ce apasa de nu-i adevarat), efect de morph (transformare), imagini in reluare (pentru accentuarea mesajului vizual), registru psihologic (imagini, muzica, ireal) si functional (idee clara cu efect scontat) si un slogan cu tente emotionale si rationale (Heaven can wait, belt up!).

Chiar asa, terminati cu prostiile si puneti-va "harnasamentul"! Nu va costa decat 2-3 secunde. Merita, raiul chiar poate sa astepte, nu? ;)

Na, D'acum Publicitarizam (sau Noaptea Devoratorilor de Publicitate) ;)

Nu-i de zis nimic in plus, doar ca spotul oficial de promovare ii suuuupeeeeeeer booooriiiiiing. :D

Mai bine uitati-va la astea:





Sambata, 29 noiembrie 2008, la Filarmonica Banatul!

S-avetzi chef si fun, daca mergetzi. A lot!

Amintiri tibetane (3)--"Picanterii" indiene

Am ramas o noapte in Bangalore. Nu a fost tocmai o experienta incantatoare. Am trecut de la o temperatura de 12-15 grade (cand am plecat din Frankfurt) la o temperatura de 35-40 de grade, usor redusa noaptea. Insa ramanea o atmosfera extrem de incarcata, inabusitoare, pe care o suportai greu. Noroc cu aerul conditionat din camera de hotel, care mai "indulcea" lucrurile fata de zapuseala chinuitoare.

Prietenii tibetani ne recomandau in permanenta sa nu bem decat apa imbuteliata si sa nu cumparam tot felul de mancaruri de pe strada. Era si normal, la caldurile alea, asta mai lipsea. Inainte de a pleca, am mancat o supa specialitate indiana (ceva 'corn soup') si felul doi (fara carne, ca era restaurant vegetarian--by the way, la ei cele mai multe restaurante sunt "non-veg", putine fiind "veg"). L-am intrebat pe tip daca e "spicy" si am insistat sa nu fie, fiind constient de picanteria (fara ghilimele!) mancarurilor indiene. M-a linistit spunandu-mi sa nu-mi fac niciun el de probleme, ca e mai degraba dulce si ca o sa fie ok.

Am asteptat, evident sub privirile curioase ale localnicilor din restaurant si care treceau prin zona. Aveam o culoare "usor" deosebita de a lor, aproape fara pic de bronz. Si, va dati seama ca fata de maroniul sau negriciosul care ii caracterizau pe indieni, era ceva super diferiti. Adevarata branza, ce mai! ;) Am mai studiat meniul, propunandu-mi chiar sa ma pun la punct cu macar o parte dintre specialitatile gastronomice indiene, ca n-am priceput mare lucru din ceea ce aveam in fata, mai ales ca nu eram un mare "gurmand" de mancare indiana.
A venit supa. Mirosit, remirosit, gustat. Jeez. Era al naibii de picanta!! Si mie imi plac chestiile picante (nu exagerat, dar na, inclusiv mancare mexicana rezonabil de picanta). Efectiv m-a ars! L-am chemat pe tip si i-am spus ca am cerut sa nu fie picanta. Usor surprins, mi-a spus ca bucatarul a scos in mod special condimentul si nu a lasat decat extrem de putin, pentru gust. Mai mult, mi-a spus ca, pentru ei, mancarea aia era putin dulce, nicidecum picanta.

Am ras! Am incercat sa ma obisnuiesc cu ea asa, avand apa langa, dar normal ca am mancat mult mai putin decat am vrut initial. Dar era buna, in rest. Doar parca daca era mai putin "dulce" totul era excelent.

Incredibil, astia pun condimente extra picante in orice. Mai rau ca mexicanii. Ma mir sincer ca apa nu era deloc picanta. Le-o fi scapat! :))

"Marketingul traditional nu mai functioneaza!"

Asa si-a inceput prezentarea atat la Hardcore Marketing (unde nu am ajuns, doar am aflat), cat si la COROMAR '08 Sebastian Sava, CMO la o firma de Internet Marketing (astazi nu am chef sa fac blogblicitate--ati priceput voi ce-am vrut sa zic!;))--gratuita). Mi-a placut in cea mai mare parte ca mod de prezentare, ca dinamism, ca succesiune, dar am de facut un comentariu legat de demonstratia titlului din post.

Dupa ce a afirmat asta, a venit demonstratia. A vorbit despre cateva exemple celebre de la Coca-Cola si Pepsi (si altele doua, dar imi scapa acum) care s-au bazat pe un marketing traditional. Adica? Pai, la Coca-Cola s-a facut research cu focus-grupuri (ca la carte) inainte de a lansa pe piata noul brand New Coke si au investit o gramada de resurse in acest sens cu rezultate extrem de negative, adica renuntarea si revenirea la vechea formula. Cititi toata povestea despre New Coke aici.

Well, o sa zic asa. Da, perfect de acord, au fost cazuri rasunatoare de esecuri in lume, cu branduri in Top 20 Interbrands Worldwide. Dar ne oprim aici si scoatem din context doar ceea ce ne convine sa prezentam? Sigur, suna bine cand iti promovezi un business online, dar nu sunt absolut deloc de acord sa aducem doar ANUMITE argumente. Si mai ales cand se intampla sa generalizam prin exceptii!

De ce? Pentru ca, atunci cand generalizam, cele cateva exemple de esecuri rasunatoare ar trebui raportate la un cadru total de branduri. Hai sa vedem. Au fost nu cinci, nu zece, ci poate zeci de exemple de greseli facute de marketingul unei companii, dar au fost alte milioane de branduri si campanii de marketing de succes. Adica daca am cinci (5) esecuri si alte doua (2) milioane de exemple de succes ale "marketingului traditional", imi permit sa spun ca "marketingul traditional nu mai functioneaza"? Din punctul meu de vedere, demonstratia despre care v-am spus e cel putin penibila, sorry. Analiza (cu insight-ul) ramane, planificarea (sau planning-ul campaniei) tot o (il) faci, de implematare n-ai cum sa scapi, iar fara masurare si control iti pierzi clientii de nu-i adevarat! Doar ca trebuie sa fii creativ si sa stii sa te diferentiezi, sa arati ca esti ALTFEL.

Da, sunt de acord cu abundenta mesajelor, ca atentia e atrasa din ce in ce mai greu, ca trebuie sa gasesti modalitati noi, nonconformiste, neconventionale sa convingi sau canale alternative prin care mesajele tale sa ajunga la target. Dar asta nu inseamna ca marketingul ala traditional nenorocit nu mai functioneaza! Si nici nu cred ca trebuie sa folosim exclusiv Internet-ul pentru o campanie. Chestia aia numita "integrata" nu e deloc poveste, iar mixul de canale si diferitele categorii de targeturi raman de baza.

Si pot gasi si eu exemple din unghiul meu (probabil limitat!) de vedere, sa-mi vand bine business-ul, sa fiu usor autoritar pentru a convinge mai repede. No problem! Dar nu asta vreau si sunt usor surprins ca tipul asta de demonstratie prinde la multi. Wake up, guys! ;)

Amintiri tibetane (2)--Bangalore

Nu am ajuns chiar atat de usor in comunitatea tibetana. Am plecat din Timisoara, am schimbat in Viena (cel mai mare oras din Austria), apoi am urcat intr-un Boeing 747-400 la Frankfurt (al doilea aeroport ca marime in Europa) cu destinatia Bangalore (al treilea oras ca numar de locuitori in India). In Bangalore, cu adevarat nebunie. Trafic fara reguli (in imagine se vede cat de aproape circulau masinile, ricsele, bicicletele, animalele etc.), claxoane peste claxoane, dar puteam simti deja greutatea unui taram incarcat cu istorie, multiculturalitate, saracie, grandoare, un loc al paradoxurilor sau al contrastelor cu care, ca european, nu esti nicidecum obisnuit.Se simtea un aer greu, cu mult praf si exagerat de cald. Bangalore e un oras aflat pe o panta exponential ascendenta de dezvoltare, cu zone saracacioase si pline de mizerie, dar avand si sosele suspendate care incepeau sa marcheze gigantismul arhitectural al Indiei. La aeroport, primirea a fost rapida, dar cu semnificatie. Tashi Tulku si Tsering ne-au urat "Tashi Deleck", punandu-ne cate un fular alb, care, in cultura tibetana, inseamna "bun venit" si inimi deschise.

A doua zi, urma sa aiba loc un protest in cateva mari orase din India, inclusiv in Bangalore. Vorbisem deja cu Tashi Tulku, interesat fiind sa particip, insa am fost nevoit (motive obiective) sa raman la hotel. Atat Tashi, cat si prietenii lui erau vopsiti in culori, aveau bandane si pancarte cu "Free Tibet". Toti erau imbracati in vestimentatia lor specifica, in culorile scolii Gelug-pa si urma sa-i cunosc pe multi dintre ei mai tarziu. Aveau o determinare fantastica, iar Dalai Lama era in mod cert in sufletul lor. Aveau o piosenie si un dinamism care mi-au atras imediat atentia.

De ce? Pentru ca, pana atunci, aveam impresia ca toti calugarii tibetani budisti sunt calmi, relaxati, permanent cufundati in ritualurile lor, fara nici macar o urma care sa sugereze ideea de violenta. Spre uimirea mea, am vazut acea expresie a fetei incrancenata despre care auzisem prin cartile de istorie. Dar era ciudat, tare ciudat sa vad asta la niste oameni arhicunoscuti la nivel international si de veacuri ca fiind pacifisti convinsi prin vorba si fapta. Asa am ajuns in India si i-am cunoscut pe primii tibetani tineri. (nu uitati sa reveniti, abia am inceput :p)