Amintiri tibetane (6)--Sera Jey

Inainte de a ajunge in Sera Jey, am traversat o serie de stradute identice unor drumuri ale unui mic sat parca pierdut undeva, la marginea civilizatiei. Dar deja era diferit de ultima localitate indiana, unde am vazut pur simplu imagini ca dupa razboi, o avalansa de mizerie si inghesuiala, nori de praf si nu foarte multe sperante pe fetele oamenilor, insa fiecare cu rutina proprie. Printre indicatoare am remarcat unul care ne orienta spre Golden Temple, despre care stiam deja din cautarile de pe net. Acolo aveam sa ajung mai tarziu si voi povesti separat despre acest lacas atat de vizitat de turisti si punct al pelerinajului budistilor din diferite locuri.
Asa arata intrarea in Complexul manastirii Sera Jey de langa Bylakuppe, Karnataka. Treceam pe stradutele inguste, pline de calugari tibetani budisti. Cel putin asa credeam initial. Abia mai apoi aveam sa aflu ca foarte multi erau elevi si studenti tibetani care urmau sa devina calugari budisti (Tibetan monks). Daca pana acolo nu puteam opri intrebarile, imaginile din lumea in care intrasem ma impiedicau sa spun ceva pentru ca efectiv nu as fi facut fata "potopului" de nelamuriri. Asa ca am continuat sa privesc tacit si sa invat.

Mi se parea ca vad numai temple impunatoare, curti imense si oameni imbracati la fel, care se perindau toti in aceeasi directie, parca resemnati si fara a vedea vreo urma de revolta care sa provoace o reactie diferita. Mi-au trecut prin minte referiri la comunism, la faptul ca multi dintre oamenii de aici traisera sub un regim totalitarist inainte de a pleca din Tibet (sub ocupatie chineza). Insa nu avea nici o legatura, aveam sa aflu mai tarziu cat de puternica era credinta celor din comunitatea tibetana si cu cata convingere si recunostinta treceau prin calvarul unei vieti monahale. Pentru fiecare familie tibetana era o mandrie si o datorie ca cel putin un baiat sa devina calugar tibetan budist. Asa ca putem gasi inclusiv aici unul dintre motivele reducerii populatiei de origine tibetana, in afara de macelul chinez, migrarea in alte spatii si trecerea la o viata monahala de la varste extrem de fragede (3-4 ani). In ortodoxism, viata monahala e o exceptie, in budismul tibetan e aproape o regula.