Eu cred ca un om de marketing trebuie sa si simta ca ii place ceea ce face. Poate sa mearga putin dincolo de arhicunoscutul Analiza-Planificare-Implementare-Control si sa se aplece inspre marketing ca un
lovemark (conexiunea emotionala preluata de la Roberts, CEO Saatchi Worldwide). Altfel e un fel de mercenar care face marketing doar pentru bani. Cum sunt multi dintre cei care lucreaza in multinationale. Iar aici e unul dintre avantajele unei companii mici, in care ai sansa sa faci marketing (de exemplu,
EBIG :p).
In fine,
AMA (American Marketing Association) e un organism recunoscut la nivel international in domeniul marketingului. De acolo vine definitia veche din 1985: "Marketingul este procesul de planificare si implementare a conceptului, pretului, promovarii si distributiei produselor, ideilor si serviciilor avand ca scop crearea de schimburi care sa satisfaca obiectivele individuale si organizationale."
Apoi a venit cea din 2004: "Marketingul reprezinta o functie organizationala si un set de procese care au ca scop crearea, comunicarea si livrarea valorii pentru clienti, respectiv managementul relatiilor cu clientii in beneficiul organizatiei si a grupurilor de interesati (stakeholderi)."
In 2007, AMA zice asa: "Marketingul este activitatea, setul de principii si procese care au ca scop crearea, comunicarea, livrarea si schimbul de oferte care furnizeaza valoare clientilor, partenerilor si societatii in ansamblu."
Asta inseamna ca marketingul are un rol mai larg si anume de implicare in toate arterele organizatiei cu focus pe termen lung, astfel incat sa implice sustenabilitate si orientare spre client (si restul stakeholderilor) prin valoarea de care are grija sa ajunga si sa ramana la ei. Care-i smecheria? Nu exista. Esenta e doar ca nu numai oamenii de marketing fac marketing, ci toti (de la CEO la portar si invers), intr-o masura mai mica sau mai mare. Absolut toata lumea contribuie si absolut toti pot distruge sau pot pune osul la efortul de marketing. Nu exista cale de mijloc. Iar daca nu esti in departamentul de marketing, faci marketing pentru tine, nu pentru cei de la marketing. Cand clientul pleaca, nu e afectat numai marketingul, ci intreaga companie, inclusiv tu. Capisci?
Asa ca pune-te si zambeste, vorbeste frumos cu clientii si cu colegii (pune-te tot timpul in locul lor), pune suflet in ceea ce faci, nu desconsidera munca celorlalti (fiecare e o veriga fara de care nu functioneaza sistemul prin care si tu castigi bani), nu fa pe desteptul (mereu avem de invatat cate ceva, iar infatuarea nu ne ajuta deloc), cauta noi modalitati de a inova si a face lucrurile mai bine. Atunci e posibil sa fie ok, macar stii ca baza exista. Spor la marketing, chiar daca nu esti marketing addicted.
Casa in care am stat pentru mai mult de o luna apartinea lui Lama Geshe Lodoe Gyatso (despre care va voi mai povesti pentru ca e un om deosebit) si era, in sensul tibetanilor din comunitate, de fapt, o 'manastire'. Doar ca era ca o vila in care erau conditii super ok, inclusiv baie proprie si apa calda, mai ales pentru strainii care veneau in vizita. In poza (sus) se vede aripa in care am stat, la etaj. Curtea avea alei si verdeata (jos), intretinuta cu grija mai ales de tinerii calugari.
De pe terasa se vedea una dintre scolile la care studiau tinerii calugari budisti. Chiar in curtea scolii ii puteti vedea in tinuta specifica la una dintre 'sesiunile' de invatare de pe parcursul lungului sir de ani dedicati scripturilor budiste. Ce faceau, cat studiau, care e esenta invataturilor budiste si chiar controversele pe care le-am gasit si dezbatut cu tibetanii budisti, tineri sau varstnici--in episoadele urmatoare.
Chiar daca sunt departe de Tibet, calugarii budisti din cel mai mare centru dupa cel din Dharamsala (unde sta Dalai Lama si e o zona turistica extrem de populata) au reusit sa creeze un spatiu in care generatii de tineri se pot forma si convietui pana in momentul in care Tibetul va redeveni pamant natal. Multi s-au nascut aici si nu au vazut niciodata Tibetul, iar cei mai in varsta povestesc cum era cand spatiul lor nu fusese invadat de chinezi. Parca priveau in gol cand spuneau asta si simteam cum le tremura vocea cand vorbeau despre pamantul lor sfant, acum atat de pangarit.
